Scheme de culori

O schemă de culori este un plan de culori folosit pentru a ajuta în spunerea unei povești. Culoarea reprezintă ceva complex, de aceea este critic de a găsi un plan simplu pentru a folosi culorile într-un mod adecvat pentru a comunica stări, emoții și idei. 

O schemă de culori foarte bine controlată ia în calcul toate cele trei aspecte ale culorilor: nuanța (hue), strălucirea (brightness) și saturația.

În continuare sunt prezentate câteva scheme de culori posibile folosind nuanța.

1.          O nuanță care predomină.  O schemă monocromatică de culori presupune găsirea unei singure nuanțe pentru întreaga producție. Cel mai des, cea mai simplă soluție este și cea mai bună abordare întrucât îți limitează alegerile, dă unitate vizuală poveștii, și este ușor pentru audiență să vadă și să înțeleagă.  De asemenea, The Shining folosește culoarea roșu. În acest caz, roșu reprezintă amenințarea implacabilă la adresa familiei care se intensifică din ce în ce mai mult. Reds al lui Warren Beatty și Nașul al lui Francis Ford Coppola folosesc doar nuanța de roșu. Aproape toată culoarea din aceste filme este o nuanță de roșu care a fost luminată, întunecată sau desaturată. 

   

   Schemă de culori monocromatică (sus)
   
   Filmul Matrix (Wachovsky, 1999) (jos)  limitează nuanța principală la verde: verdele reprezintă răul, lumea distopică care controlează mintea.
   
   

    

   

   The Shining ( Kubrick, 1980) folosește culoarea roșu. În acest caz, roșu reprezintă amenințarea implacabilă la adresa familiei care se intensifică din ce în ce mai mult. 

   
   
2. Cea mai comună schemă de culori complementare este albastru/portocaliu, așa cum se arată aici. O pereche de culori complementare poate fi aleasă ca schemă de bază pentru toate culorile dintr-o producție. Perechea de nuanțe poate fi atribuită oricărui aspect al unei producții: un grup de personaje este albastru, celelalte sunt portocali; o locație este albastră, cealaltă este portocalie ;  prim-planurile sunt albastre și fundalurile sunt portocalii; lumina frontală este albastră și lumina de fundal este portocalie. Desigur, aceste aranjamente pot fi și inversate. 

   

   În filmul Take this Waltz (Polley, 2011)  roșul este atribut soției, în schimb cyan este atribuit soțului.
   

         

   

   
   

   În Traffic (Soderberg, 2000), Mexicul este portocaliu, iar Ohio este albastru. Schema complementară separă de fapt locațiile principale ale poveștii. 

   

   Schema complementară separă de fapt locațiile principale ale poveștii. Albastru și galben comunică atmosfera poveștii. Nuanța puternică de galben face ca Mexicul să se simtă mai cald/fierbinte dar și dezolant/ albastrul orașului face orașul să se simtă mult mai dezumanizant.

   
   
   

   3. Împărțirea nuanțelor complementare: una dintre culorile complementare este împărțită într-o pereche de nuanțe învecinate. Se obțin astfel trei nuanțe în loc de două. Un exemplu ar fi cyan și culorile sale complementare despărțite portocaliu și roșu-magenta. Dacă perechea complementară este albastru și galben, un set complementar divizat ar putea fi albastru, portocaliu și galben-verde. Acest set de trei culori poate fi atribuit oricărui aspect al unei producții, dar cele trei opțiuni permit scheme de culori mai complexe. De exemplu, personajele principale pot fi portocalii, personajele secundare galben-verde, iar fundalurile sunt albastre.

   
   

   
   
   

   

   Împărțirea nuanțelor complementare

   
   

   4.      Împărțirea în 3: Această schemă de culori utilizează oricare trei nuanțe, de obicei echidistante în jurul paletei de culori. De exemplu, cele trei nuanțe ar putea fi roșu, albastru și verde. Poate că producția dvs. este o aventură într-un mediu rural cu cer albastru, iarbă verde și actori îmbrăcați în diferite nuanțe de roșu. Sau la o locație în pădure, se poate atribui albastru eroilor, roșu dușmanilor și verde locației. Poate că scenele de noapte sunt albastre și verzi, iar scenele de zi sunt roșii. Iată un exemplu de schemă de culori divizată în trei moduri:

   

   Schemă de culori în 3 nuanțe
   

   
   

   Filmul Omul de pe lună - The Man in the Moon (Mulligan, 1991) profită din plin de combinația de culori de portocaliu, albastru și verde. Folosește toate cele trei nuanțe în mod aproximativ echidistant pentru a oferi unitate și frumusețe structurii vizuale a filmului. Evident, aceasta implică patru nuanțe, de obicei echidistante în jurul roții culorilor. O împărțire în patru direcții este o schemă extrem de complexă.

   

   Filmul Up in the Air (Reitman, 2009) folosește o schemă complementară de culori. Primele două acte ale poveștii folosesc culorile albastru desaturat și verde. 
   
   

   

   
   

   Al treilea act introduce un roșu saturat. Culorile reci, desaturate, reprezintă lumea rece și depersonalizată a business-ului, în timp ce culoarea roșu desaturat reprezintă căldura familiei.

              5.   Împărțirea în  patru. Evident, aceasta implică patru nuanțe, de obicei echidistante în jurul roții culorilor. O împărțire în patru direcții este o schemă extrem de complexă. 

Un exemplu excelent al acestei scheme este animația de la Disney Frumoasa din pădurea adormită (1959). Magenta și verdele sunt atribuite personajelor rele, iar portocaliul și albastru/cyan sunt folosite pentru personajele bune.